Încă îmi răscolesc rănile,
Culeg lotușii din pocalul acestui destin
Derulat ca o cursă de rollercoaster în sens invers,
Fără să regăsesc Bucuria,
Dulcea savoare a înțelegerii.

Nu mă închin,
Nu scuip,
Nu am încercat niciodată marijuana.
Și totuși buzele astea flasce
Murmură fără încetare vise
Din vizuina mea post-apocaliptică.

Muzele s-au stins demult,
Disperate de indiferență,
Și m-au lăsat să devin.
Nu a rezultat un revoluționar de profesie,
Ci un violator placid și demn.

Mai rău e ca în carcasa mea aristocratică,
Nu și-au facut loc niciodată iarba,
Berea ieftină sau sexul murdar.
Aș fi avut, probabil,
Semnificativ mai multă culoare în obraji.