habar nu am ce taste
se apasă pentru a forma
acest contur fad de-l
colorez zilnic în mintea mea
confuză.
aceste mizerii sufletești ce se vor
așternute pe albul acesta,
murdărindu-l.

ca peștele fără apă
ce moare, uscându-se în văpaia vîntului de iulie
nu-ți cunosc umbrele lăsate și nici
persoana ce mă cred că sunt
nu cunosc aceste peisaje pictate fals
mîzgâlite prost, ce atîrnă în rame
nu le-am făcut eu rostul
tu... nu le-ai văzut rostul
îmi trec puține prin gînd acum
și puțină vlagă se mai zbate-n trup
gata să lupte.

deschid ochii doar pentru a-i dezamăgi
întind mîna doar pentru a o amorți
de partea cealaltă, nu va răspunde cineva
toată lumea este inexistentă
mi-am creat-o prea departe
și acum nu o pot afla.