--------------------------------------------------------------------------------

Pe drumuri serpuite,de nimeni nebatute,
Tu coborai agale,ca si un astru-n noapte,
Cu rochia innegrita,de sarmul aurorei,
Ma cautai pe mine,iubitul gladiolei.!

Cand teiului adie frunza,
Mladie si subtire,muzica -divina,
Sihastre suflete pustie,asteapta in gradina,
Se napustesc ,se calca-n picioare,
Albastrul cerului ii vede,sublima aratare.!

Se apropie sfarsitul...este lent si incrancenat,
Oare muritorii nu au observat!
Asa cum secera despica spicul,
Asa si moartea imprastie sfarsitul.!

O amintire, asta suntem toti,
Vecini ai timpului,crud si nemilos,
Care ne aduce tristeti si bucurii,
Oare asta tot asa va fi?