sfârșit e-n toate! de tăcere:
scrâșnește iarna prin nuiele
și prin fum

spre piatra cerului păsesc azi iară
urcând, în mine muntele coboară
același drum

pași peste pași pășesc a om
și peste pași un tânăr domn
a-mbătrânit

erai mai mare munte mic:
a uriaș în frunte și-a voinic
eu te-am lovit!

strâng pumnul gol lucind a piatră
și când îl strâng tăciunii-n vatră
mi s-au strâns

de la arsură și de fum
în ochii mei se casc-alt drum
de-atâta plâns

nu, nu e glasul plânsului ce-l știu
e parc-o răsuflare vie a pustiu
ce m-a orbit

și dintre pleoape de fier greu
clipesc a candelă și-a seu
și-a dor topit

și-i o sfârșeală-n toate: de tăcere
se-aude vântul mestecând nuiele
și pasul meu pășind…