Era o seara...o seara? Nu mai stiu, acum inventez... sincer nu prea rememorez momentele zilei... sunt unele seri care seamana cu zorile si unele dupa-amieze care parca-s miez de noapte. Bine, astea sunt numai in capul meu. Nu sunt nebun. Am prins insa o perioada in care toti erau nebuni. Asa era atunci. Toti egali. Era bine. Aveam o ratie zilnica buna si trebuia sa invart o rotita cu manivela 8 ore pe zi. Intr-o zi s-a rupt. Tovarasii si tovarasele mele mi-au dat una noua si o insigna rosie si o cravata rosie si mi-au spus ca am facut revolutie.
Au trecut cativa ani si, rotitei mele i-a crescut o mana si un buton... acum se invartea singura!Partea proasta e ca, in seara aia...sau dimineata, nu mai stiu sigur, tovarasii si tovarasele mele, au venit la mine si mi-au zis sa-mi dau jos cravata si insigna. A! Imi amintesc... atunci parca n-am mai primit ratie. Mi-au spus ca acum nu mai suntem egali. Eu eram nebunul. Caci am zis ca nu mi le dau jos! Imi placeau, cravata si insigna mea, ambele rosii. Acum, cand nimeni nu mai purta, eu eram singurul! Unicat!
Maine imi vor citi dosarul. N-am stiut ca am si dosar. Dar cred ca este un lucru bun sa ai dosar. In general, cred ca este un lucru bun sa ai ceva. Eu am cravata rosie si insigna!... si dosar. Da, si dosar.
Un tovaras, care acum mi-a zis ca nu mai suntem tovarasi, mi-a spus, prieteneste (cel putin asta am observat in atitudinea si in vocea sa soptita, putin conspirativa), ca voi fi inchis! I-am zis: Tovarase! Domnule! m-a corectat el condescendent. Tovarase, i-am zis, ma gandeam eu ca vom ajunge in acest moment. Stiu ca sunt unicat si ca toate lucrurile unice se pastreaza in locuri secrete si apar la Stiri!
Mi-a intins streangul. Du-te! i-am zis.
Nici eu nu mai stiu.
POATE VOI? stiti ceva?

Corul: Multumiri, tovarase!