Ai apărut.
Îți fur tresărirea
și o ascund adânc în sufletul meu.
Nisipul se ridică
și privește
cum mângâierea ploii
se risipește pe trupul tău.
Ridici mâinile spre cer,
îți lași capul pe spate
și te răsucești ușor.
Asculți tânguirea vântului,
ghemuindu-ți ființa
și te lași cuprins de
furtună.
Și-nchizi ochii.
Nu-ți dorești să-ți fie rănite
privirile
de iluzia unui
căluț sălbatic
alergând
cu coama răvășită
de speranță
și inima pierdută
în nebunia
furtunii.