târziul s-a lăsat așteptat de prea târziu


în seara aceea cu fotografia
mi-ai spus
așa nu se mai poate
fă ceva cu semnele lui


din fotografie
a ieșit el
mi-a întins pensulele
aveam brațele pline de noapte
el se grăbea
a lăsat pensulele pe paletă
și-a dat să plece


s-a oprit în prag
a scos oglinda cu taine
și-a spus să mergem acolo
sub portativ
cu butucul lui
motiv nou
de poveste vie
dintr-o mie



cine să știe însă că-n aniversările tale
mereu plouă cu soarele ascuns în puterea punctului
față de un cerc
pe care-l încearcă tangenta-ntr-un pătrat magic
cu fir de borangic
dintr-un ilic transparent
cu marele absent
lângă statuia pe care urcase iedera
ca o mantie
de alpheu
care-mi fura semnalul



din ecoul galopului
vezi calul
acolo
între copacii metaforici
din grădina inorogului alb
s-a lăsat așteptat








Constanța, 12 aprilie, 2010