Sunt cârnăciorii oltenești
Sau afumați, ba chiar și proaspeți
Când pe grătar îi rumenești
Pentru familie sau oaspeți

Însă aceștia, din vânat
Când îi mănânci, Doamne ferește
Așa-s de buni s-a constatat
Că deseori îți muști din dește

Iar eu timid, privind la preț
Îi spun amicii (o puștoaică)
„N-aș da cârnatul de mistreț
decât pe-o labă de ursoaică”

chiar ieri la ultimul grătar
când mai rodeam încă la oase
vecina mea mi-a spus-o clar
cățeaua ei că avortase

că pofticioasă cum era
la mușchiuleț de căprioară
în loc să fete ea ieșea
și scheuna mereu pe-afară