pe scaunul meu frunzele
și două femei mai îmbrăcate,
ca doi copaci
folositori
umbrei.

scaunul meu nu are strat de ozon
doar zîne ce mijesc ochii
și surîd adormirea copiilor.

abia după adiere femeile
dezbracă ultima scorbură
ce-mi sună doinele
instrument secret
al apropierii.

în cameră două scaune
asemenea călătorilor spațiali ne punem
centura de încredere
și ne eliberăm
în lumea destinelor.

femeia mea
are două femei
sateliți.