pretutindeni – aceeași placă.
atâtea cucuie și vânătăi,
dar nu vedea că e un luptător
fără cauză.

acum știe:
cerul e deschis pentru toți,
apele, mânioase
doar când le agită întunericul;
chiar și vrabia,
visând la mălaiul de aur,
imită limba îngerilor.

impasibil, iese din cerc,
migrează spre lumi mai încăpătoare.
punctul se așază, în sfârșit,
acolo, unde îi este locul.