Tu ai dorința să te dăruiești,
Fără să te implici și să iubești;
Dorința-i de femeie sănătoasă,
Dar din păcate nu e și frumoasă.

Îți trece viața respirând minciuna
Și vei rămâne singură - ca luna,
Iar mai târziu, în serile de vară,
Vei sta plângând pe un peron în gară;

Acolo, unde eu te-am așteptat,
Să te conduc mireasă în palat;
Dar florile acum s-au ofilit
Pe locul unde-i scris „Bine-ai venit!”.

Eu te-am iubit cândva în altă viață
Poate la fel ca azi, fără speranță?
Ne-am întâlnit acum printr-o minune?
Desigur - timpul știe, dar va spune?