E copilul care moare.
In mine,in tine.
In fiecare cana de cafea,halba de bere sau tigara.
In fiecare gand rau,in fiecare imagine trista.
E copilul care moare
de fiecare data cand clipim si ceva se schimba,
acela pe care il lasam mereu in urma.

Daca e ceva cu adevarat ingrozitor pentru un copil,
e singuratatea.
Si atunci,in timp ce il lasam in urma,
el nu ar trebui sa sufere tot mai mult?
Daca acel copil suntem noi,
nu ar trebui sa plangem de fiecare data cand il uitam?
Cand ne uitam?

Plangem,
in fiecare cana de cafea,halba de bere,tigara.
Plangem si fugim mai departe.
Adio,copil!Adio,eu!