același colț plictisitor de stradă
aceeași priveliște mașinile parcate
niște morți în cimitir dintre care unii
chiar vor învia mâine dimineață nu e nicio glumă
uneori ninge de exemplu acum
și nu mi se mai pare
totul atât de ciudat

nu mai văd numerele
nu mai văd liniile

el nu mă întreabă
el are păreri despre orice
are draci și crize de fiere
anafilaxii și nenumărate insomnii colecționează amintiri
se plictisește are prea multe ceasuri de buzunar
îmi spune povești cu teorii ciudate despre sărut
eu nu mai am pisica un liliac papucii prea mici
floarea care refuza să moară
cu obiceiul să ne modeleze cu mâinile prin aer

o să creștem copii râzând
doar așa de chestie ca să fim împreună
pentru noi Crăciunul va veni
pe neașteptate mereu