am fost copil și astă dată
v-am crezut din nou
m-am întors la aceeași soartă
țipete roz și palme mov

și m-am întors ca un copil cretin
repetându-mă la nesfârțit,
crezându-vă capabili de schimbare...
hmm...
dar eu nu sunt decât o oarecare,
ce nu-și mai găsește rostul nici măcar în mișcare
de ce aș mai spera că vă veți mai schimba
?
acum sunt doar la un pas de plecare..


adorm brusc în strănut
respir într-un strigăt mut
vă las să plecați
nu vă mai vreau...
de azi mă reneg,
nu e necesar să vorbiți

adio...