A secat a lacrimilor izvor
Și plâng cu dureri uscate,
Se scurg pe obrazul gol
Ce la pământ mișel se pleacă.

Au ruginit strunele plângând,
Al cantabilului grai,
Vorbesc al șoaptelor cuvânt,
Înăbușit de suspinele ce-apar.

A căzut în marele abis
Al meu trup răpus de suferință
Și doar cruda viață l-a cuprins
În tremur aspru de căință.