|
agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
|
|
| |||||
| Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special Literary Technique | ||||||
![]() |
|
|||||
agonia ![]()
■ A wound that breathes Contact |
Members comments
Views: 1365
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2011-01-14 | [This text should be read in romana] |
Vreau sufletul sa mi-l atingi, cand vine inserarea,
cand umbrele se frang in ramuri si frunza e tacuta, sa punem visele-ntre noi si sa gasim din nou cararea, prin iarba gandurilor triste, ce tampla ne-o saruta. Condu-mi tacerea langa soapte si buzelor te daruieste, ramai a mea cat mai am viata si spune-mi ce e de facut, cand pleoapa ochiului de luna, o lacrima sub ea striveste, facand sa para universul, un suflet cald, necunoscut. Pe lenjeriile-nflorate, vreau sa-mi presari raze de stele, sa par un pustnic langa templul, unde se-nchina multumit, si-n clipele de nostalgie, sa-ti rasfir parul printre ele sa uit ca mai exista lacrimi, prin neguri albe de zenit. Intinde-mi mana peste ganduri si lasa-ma sa-mi fie dor, de maine-ncep ca sa traiasca, miresme-n bulgarii de roua, tu sterge-mi fruntea de lumina, si pune umbra unui nor intr-o oglinda unde timpul, sa ne-apartina numai noua.
|
||||||||
|
|
|
|
|
|
|
|
|||
| Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy