Ai pleoapa neagră urs al păduricii
De plânsul viselor ce le-ai ucis în fașă
Chiar îngropând iubirea ta cea lașă
Nu poți scăpa de dublul ascuțiș al fricii

E seara care aprinde licuricii
Și-n unghiul mort al timpului ne închide
Cu aceleași clipe amare și sordide
Ce le-au trăit părinții și bunicii

Suntem ca bărcile plutind pe gloată
Încă puțin și vom ajunge-n umbra porții
Ca un ciorap ce putrezește-n zloată

Triste păpuși de pluș în mâna sorții
Ce învârte repede compasul roată
Să ne închidă în unghiul mort al morții