Mă abțin să plâng.
Lacrimile vor să iasă,
însă eu le țin captive.
Gândul că sunt nebună
este alinarea mea.
Nu vreau să cred că
eu sunt normala acum:
ar însemna că va trebui
să trăiesc toată viața mea
cu lacrimile vrând să iasă,
cu nodul în gât,
cu bolovanii pe inimă.
Nu, trebuie să fiu nebună,
o nebunie trecătoare.
Am să mă duc la doctor
să-mi pună ștampila pe certificat.
E doar un certificat provizoriu
de nebunie.