De aș putea să uit,cumva...
Să uit de mine si de tot,
Să ma ascund dac-aș putea,
În cel mai îndepărtat colț.

Plătesc cu lacrimi,suferința
Că aș fi putut să fac mai mult
Îmi e atât de goală neputința,
Că eram pierdută de demult.

Tu ești un înger,eu rănesc,
Tu ești speranța, eu mă pierd,
Și ești lumina, eu pălesc
Tu ești poemul și doar asta e cert.