|
agonia deutsch v3 |
agonia.net | Richtlinien | Mission | Kontakt | Konto erstellen | ||||
|
|
| |||||
| Artikel Gemeinschaften Wettbewerb Essay Multimedia Persönlich Gedicht Presse Prosa _QUOTE Drehbuch Spezial Mundart | ||||||
![]() |
|
|||||
agonia ![]()
■ Amphibien - Dystonie Kontakt |
Kommentare der Mitglieder
Leser: 1076
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2018-07-10 | [Text in der Originalsprache: romana] |
Sunt poetul mamei mele de când m-a născut pe mine,
Mă numea în taină înger când eram mereu flămând Și-mi da fluvii de iubire și povești cu gust de pâine, De ne mai purta de grijă Dumnezeu, din când în când. Și murind de dragul meu, m-a rugat cât este-n viață, Să-i iau muntele din suflet și pădurile din gând Și pe lupii răzvratiți, câ-i depune flori de gheață Pe mormântul fricii sale, Dumnezeu, din când în când. I-am jurat o-ntreagă coală dacă-n viață-o să rămână, C-o să-i scriu în vers o nuntă, s-o recite numai ea, Unde va putea să plângă când mă va vedea de mână Cu-o iubire din povestea stoarsă din batista sa. Sunt aici pe-același munte, din același suflet pur , Îmblânziți ca mieii-s lupii, doar de teamă că îi vând., I-am făcut conac pe coală într-un vis fără contur Și prin minte încă-i trece Dumnezeu, din când în când. Îmi alint noaptea cu vise scrise doar de mâna mea, O adorm pe-o dimineață și-o-nvelesc cu frunze moi, Mă întind la umbra lor și-o las sufletul să-mi ia, Așteptând să-mi treacă clipa și abisul dintre noi.
|
||||||||
|
|
|
|
|
|
|
|
|||
| Eine virtuelle Heimstätte der Litaratur und Kunst | |||||||||
Bitte haben Sie Verständnis, dass Texte nur mit unserer Erlaubnis angezeigt werden können.
Copyright 1999-2003. agonia.net
E-mail | Vertraulichkeits- und Publikationspolitik