Îngerii cu aripile portocalii ca răsăritul
Cântau reflectându-se în oglinda lacului
Aveau ochii albaștri ca diminețile de primăvară efemere
Rochiile lor albe erau pline de fluturi albi
Pe cap purtau coronițe făcute din lăcrămioare

Îngerii din visele mele hașurau gânduri
Cu o mare doză de îndrăzneală
Nu aveau nume, erau anonimi și imperfecți
- Unde ai văzut astfel de îngeri?
Ei sunt mereu perfecti!
- I-am văzut în timpul evadărilor printre zăbrele
Când fugeam de acasă cu tălpile goale
Iarba era moale, soarele privea printre raze de lumină

Căutam adevăruri ascunse în păpădii
Suflam în ele cu putere
Bătăile inimii îndrăznețe mă speriau
Mă înălțam până la cer și coboram în spirale
Cu gesturi stângace.