Ce rece se simte distanța - și eu,
Tot sper că e doar o ceață subțire,
Dar noaptea mi-e plină, și somnul e greu,
Că dorul de tine nu are oprire.

Mă plimb printre gânduri ca-ntr-un oraș stins Cu felinare ce-și caută flacăra-n nori,
Și-n inima mea, unde astăzi ești tu,
E-o liniște goală, fragilă și dor.

Ești linia fină dintre „mai e” și „a fost”, Un cuvânt neterminat pe buze închise,
Și-n tăcerea ta, parcă îmi spui fără rost
Că unele doruri nu mor... doar există.

Și poate că mâine vei trece tăcut
Prin colțul de lume ce iubirea ne-o ține,
Dar azi — câtă iarnă în suflet mi-ai pus, Când tu ești departe, iar eu... fără tine.