nimic nu fac
nimănui,
doar că mă nasc între soare
și nisip.

pielea mea tânjește după frig
și frică.

cafeaua o beau dintotdeauna
amară.
mă descalț,
îmi strâng buzele
și le trec peste fila goală,
de la dreapta la stânga,
de jos în sus,
căutând un țipăt.

tresar.
în mine se agită
o herghelie
de pursânge.

cândva am ridicat
un șervețel alb de pe asfalt
și până acum
nu-mi părăsește visele.