am fost născut din ochii tăi, aduşi de un cocor alb cu picioare de lut
ochii tăi de smoală, ochii tăi atât de flămânzi
niciodată împliniţi până la prima atingere
până la prima ademenire a visului, încolţit de sub unghii
până la prima aşezare în sentiment care să ne cuprindă pe rând
împletirea degetelor, teama cu muchiile osoase
ochii tăi care mă aruncau la marginea lumii
înainte de reflux
înainte de prima remuşcare cu gust de lavandă
frământat dintr-o împlinire caldă, îmbrăcată în solzi de chefal
dintr-o rugină a sunetelor menite să ne poarte iubirea
purtam pe retină valul promis, în care să ne putem odihni unul într-altul
răsfoiam timpul şi valurile boţite, strigam din adâncuri
ne ademeneam copiii nenăscuţi cu laptele imaginar al unei gheişe
ne cuprindeam pe rind, în oglinzi plutitoare
locuiam înlăuntrul tău, mă lăsai să zbor dintr-o stare de aliniere
mă lăsai apoi mă luai să mă odihnesc în podul palmelor tale
dintr-o spaimă, din fiorul unei copilării devoratoare de gutui
şi nu găseam cuvinte, din care să ne reconstruim
din care să construim lucrurile de care aveam nevoie
înghesuiţi într-o lume cu nenumărate muchii, carnivore
să nu ne putem rătăci unul de altul, până la sfârşitul numerelor
fără să mai trebuiască să ştim, că mâine e acum
cândva noi vom fi împreună, meniţi să ne jucăm unul cu altul
de-a v-aţi ascunselea, în lumea vindecată a unei femei liliputane
****