uneori e mai bine să pleci, departe
auzeam, da, auzeam
de o anumită femeie, care şi-a dorit de la tine totul
femeie care ţi s-a răsucit pe un deget, până când te-ai regăsit acasă
care te-a ars ritualic într-un loc de negociere
dar nu te-a ales şi ai rămas abandonat
într-o energie calmă
într-o armonie a spiritului tău
iar omul de pe partea cealaltă a cuvântului simţea cum o pierdere
alegea să nu mai urască, întunericul sau lumina
ştia că n-a mai rămas nicio piatră pe piatră, sub care să ne ascundem
lumina, zâmbetul muşcat din colţul mai senin
colţul senin al ochiului şi inima, cu toatele ţesute în cuib
apoi ne îndepărtam, în ultima ceremonie a toamnei
(it's meant to be)
shanenawa
**