Diminețile reci
Locurile necunoscute
Pe canapele bleu ciel plutitor
Paturile sunt cutiuțe de chibrituri
Bătrânul din poza de la perete
Bătrânelul
Știe drumul
Mai bine decât îl știu eu

Cerul umbrit
De copacii de afară
Bătând
Toaca și ora
Undeva în perete
Simt inima
Camerei
Bătând
Dar oare
Cine era bătrânelul?
Bătrânelul-destin?
Unde l-am mai întâlnit, oare?
Și de ce
De ce-mi locuiește în inimă?

Camera se umple repede
În pătucurile-cutii de chibrituri
Se râde, se spun rugăciuni
Se deschid file noi
Se citesc și se rescriu
Istorii despre Bizanț

Copacii bat ora și toaca
Inima bătrânelului-destin
Bătând

Fata care se roagă
La fereastră
Pe canapeaua
Bleu ciel
Plutitor

— Zvera End

Scrisă la Mănăstirea Miclăușeni, în cel mai frumos și călătoreț an din viața mea.