Noi suntem, doamne, fapte-ntamplatoare
In cautarea marilor iubirii
Suntem minunea sfanta care moare
In barca cu destine-a omenirii

Noi suntem, Doamne, intrebari rebele
In marea trecere spre nemurire
Si suntem, Doamne, trecatoare stele
Din nesfarsita cerului marire

Si suntem frunze galbene purtate
Pe magice coclauri pamantene
De vanturi, ploi, si pribegiri de soarte
De nazuinte trecatoare sau perene

Noi suntem, Doamne, lacrimile tale
Cand nu-ntelegem legile naturii
Dezlantuite-n nesfarsita cale
Ce ti-o urmam in numele iubirii

Noi, Doamne, in altarele preasfinte
Iti imploram puterea ta divina
Ca sa putem sa mergem inainte
Pe calea ta scaldata de lumina

Iar daca, Doamne, nu-ntelegem calea
Pe care tu ne duci in vesnicie
Noi te rugam sa ne-arati cararea
Menirii noastre-n marea reverie

Atunci din sufletele noastre triste
Prin rugaciuni pioase si curate
Noi te rugam, Preabunule Parinte
Sa ne feresti de spatii-ntunecate

Mihail Buricea