Asemeni ulmilor,
mă-ndoi,
când toți s-așteaptă
să mă frâng...

Foșnet ușor,
răvășit.

Ploaie și vânt șuierat,
trec prin falangele mele răsfirate,
ca lamele unei lere,
transformate în șișuri,
cu lamele grele.

Mă-nvârte și șuieră vântul...
încă plutesc în tăcere,

și văd cum lamele taie,
adânc...în cădere.