Era în toamnă - bîlciul era-n toi.
Și ne plimbam pe sub balcoane triste
Din cer și din copaci curgea noroi
și ne ploua pe umeri cu batiste.

Miros de murături și mititei
ne pătrundea în suflet și în oase,
Și ne-nvîrteam cuminți în călușei
Privirile se-ncrucișau, sfioase.

Ne-am despărțit. Nici nu-mi mai amintesc
Probabil ne-nvîrtim în cerc și-acum
Tu într-un sens al tău, mai pămîntesc
iar eu în altul, ireal, de fum.