M-arunc, a câta oară, în valuri de iluzii
Crezând că de-astă dată nu voi muri-necat
Iar tu, iubită Mara, vrei să mă vezi salvat
Din ghearele crescute din haos și confuzii.

Ești ultima lumină ce poate să prefacă
Iluziile-n viață, iar viața în iubire,
Ești ultima lumină ce poate să aducă
'n al meu pustiu de aur, suprema fericire.

De nu vei fi aceea, mă voi retrage-n munte
Și voi privi de-acolo al valurilor dans
Ce caută să-nghită ființe ce pe punte
Aleargă speriate de veșnicul balans.


Cluj-Napoca, 11 aprilie 2007