m-am rătăcit pe uliți insipide
stafii de blocuri m-au strivit de-asfalturi
săpându-mi umbra-n râvnitoare șpalturi
cu sânge scurs sub pleoapele-mi livide
pe piept portaluri țopăie în salturi
betoane-nfig în plex scursori acide
topindu-se în găuri și aspide
ce nu mai pot să urce spre înalturi
n-am aer coșul pieptului îngheață
în uruit de roți ca-ntr-un mormânt
iar ochiul rece-a căpătat albeață
pierdut deplin sub nefertil cuvânt
în timp ce cuie mi-au străpuns pe viață
trupul rămas nevolnic pe pământ.


3 septembrie 2006