Vânturi din sud

Băteau vânturi din sud
între sălcii și aripi de pasăre;
se înfiora gerul prea crud

Aromele de mere coapte
gândeau parfumul de prin case
se întuneca; ajun de noapte

și de întâplare
a lumii dinainte
de întrebare.

Erau odată trei fire de floare,
o vară prăfuită
și-o iarnă oarecare

numai că vara a fugit rebelă,
iarna sordidă au mâncat-o corbii...
ședeau nebuni călare pe-o umbrelă.

Băteau vânturi din sud
suitoarela lună,
la granița dintre abstract și absurd.