Vremelnici nori curgeau pe-un cer mîhnit
în mintea mea doar conotații sumbre
lumina se topea în asfințit
iar eu mușcam condescendent din umbre.

Pe străzi asfaltul sughița sub roți
pisicile fătau pisoi cu pete
de la balcoane ne zîmbeau chiloți
puși la uscat de-mbătrînite fete.

Doar sînul tau alb-izabel mai sta
înmugurind tăcut sclipiri de șoapte
o poartă între noi se inchidea
și mirosea discret, a piersici coapte.

Ĩncet- încet, o toamnă începea
tu dispăreai la margine de noapte...