|
agonia francais v3 |
Agonia.Net | Règles | Mission | Contact | Inscris-toi | ||||
|
|
| |||||
| Article Communautés Concours Essai Multimédia Personnelles Poèmes Presse Prose _QUOTE Scénario Spécial | ||||||
![]() |
|
|||||
agonia ![]()
■ Ballade pour Lucille Contact |
Les commentaires des membres
Visualisations: 4250
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2003-05-15 | [Ce texte devrait être lu en romana] |
Aseară
am avut un vizitator foarte plăcut – de-a dreptul încântător. A bătut de trei ori în ușă. A intrat temător, apoi a spus „Salut”. L-am privit îndelung. A tăcut aproape sfidător. Mi se părea, cumva, cunoscut, nu atât forma feței, cât... Atunci am priceput: avea chipul tatălui meu cel nevăzut dar care navighează precum Columb prin hățișul arterelor. Bărbatul din mine. Cel strâmb. Sau era fratele cel neascultător cel nenăscut? Copilul din mine. Cel neprefăcut. Și-a fluturat o aripă preț de o singură clipă în care timpul strigă de durere: i-am reîntâlnit. Și în loc de tăcere a crescut iarba vorbei de nepotolit. Dar când a fâlfâit ultima oară într-un „Salut” la fel cum a-nceput, pe gura lui cea mult prea clară am depus un sărut. Mi-a zâmbit, apoi s-a întors cu spatele misterios la mine și-atunci au apărut pe aripile acviline pereche – chipurile neatinse de timp și de vreme stemele supreme: pe-al mamei umăr se odihnea tăcutul tată iar pe aripa cealaltă fratele-mi tânăr. A privit o dată în urmă către înghețată eu și am putut vedea: surâsul lui era... surâsul meu.
|
||||||||
|
|
|
|
|
|
|
|
|||
| La maison de la litérature | |||||||||
La reproduction de tout text appartenant au portal sans notre permission est strictement interdite.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politique de publication et confidetialité