Petalele de mart tarziu
Se plang de roua care-ti inveleste trupul proaspat
Abia ce evadeaza-n nou,
Trezind ceva din somnolenta clipei
Ce-a trecut acum o clipa.
Primavaratic vant se-apropie de gatul meu
Facandu-si cale incurcata-n parul tau cel lung de fan
Si apa verde curge-n iarba printre degetele albe
De atata raza,
In drumul sau gasind un stup
Si miere presarand in dansa,
Nu-mi pot opri dorinta si fur o faramita
Din buzele de ceara calda.
Cand sanul de arama ce tremura in frunze
Ma cheama ca un munte,
Cu pielea aspra, in sarut cuprind suflarea
Unui lacat ce-a murit de-atata noi.
Cu pasi de buze tari urc crestele carunte
De lapte-n pielea ta,
Dar ma opresc de frica sa nu sfarm
Un trup firav de stanci semete
Si te privesc asa cum ma privesti.
Nori pastelati acopera un cer de verde nedescris
Si-opreste stelele din el doar pentr-o clipa,
O clipa-n care nu mai simt,
O clipa tandra si tacuta in care nu ramane decat freamatul tacerii
Si cantec mut de respiratie,
Vibrand cu pasari negre si subtiri
Ce zboara vesele, dezordonate.
Cobor cu ochii si-ntalnesc un zambet desirat si fraged
Cu gust de limpede nectar
In care mi se-ncurca iar privirea,
Scurgandu-se usor
Pe gat in jos, pe umeri si pe piept,
Pe solduri si pe dealuri
Si alergand in joc de copilandru
Prin ganduri vii de linii curbe, paralele si ciudate,
De atunci si de aici,
De acum si de acolo.
Si-mi zburda ganduri de iubire
Pe buze si pe trup,
Pe coapse, pe suras,
Prin muguri de lumina si dorinta de a fi.
Traiesc in clipa-n care noi traim ca unul...