Mă trezesc brusc după un sunet melancolic continuu.
Repede închid sunetul și îmi fac o cafea.
Plec spre lucru trist și abandonat,
mai urmează o zi plină de chin, amar și întuneric.

Târziu realizez că cineva s-a gândit
să-mi mai dea încă o zi.
Dintr-odată îmi dau seama
că sunt complet și perfect
și pot distinge sute de culori.

Mă bucur că nu mă aflu într-o bolniță
și că soarele singur vrea să mă trezească.
Atunci simt că cineva sus
s-a mai luptat pentru mine încă o dată -
însuși Tatăl.

Same. Tomorrow