Am fost controlat de la naștere:
mi s-a dat notă
dacă sunt om sau nu.
Nu am intrat la restanță.

Apoi, ce-mi amintesc:
păduchi și purici.
Mie îmi plăceau
că plesneau.

Ședințele cu părinții
erau cel mai mare lucru.
Le spuneam că-i iubesc.
Era greu de acceptat.

M-au luat în armată.
Privirile s-au lăsat în jos:
doar ordonanță,
în locul cel mai de jos.

Apoi soția,
curios,
m-a lăsat să cred
că sunt vânjos.

Huxley și Orwell —
i-am citit mai târziu.
Cifră de control,
așa m-au trecut.

Și eu,
toată viața,
am crezut
că sunt aproape om.