Pe obrazul încărcat de ani
obosit de griji și de durere,
o lacrimă-și croieste drum
spre inima ce suferă-n tăcere.

E târziu și ceru-i plin de stele
dar cine să le mai zărescă,
doar o lacrimă stă să cadă,
un vis stă să se prăbușească .

Picături de viață se preling încet,
timpul nu vrea să se oprească,
fiecare lacrima ce curge,
e un pic din viață omenească.

O lacrimă atat mi-a mai rămas,
în ea -i răsfrânt tot universul,
în ea durerile s-ascund
iar speranțele-și găsesc mersul.