Mi-e frica mai copile
a merge pe cararea
ce leaga aste creste
pierdute printre nori.
Asa batran cum sunt
si un pic cam netot
cararea-mi pare lunga
si nici sa sui nu pot
Se duce-n sus cararea
si-n laturi hauri lasa,
mi-as incerca puterea
dar anii greu m-apasa.
Ma-nvart in van pe aici,
si-ncotro s-o apuc
tot ma gandesc tot preget
caci pasi abia mi-i duc.

De unde vii batrane ?
Aici cum ai ajuns...
La drumul ast amarnic
ce trece printre munti?

Asa din intamplare,
impins de ani mei
ramasi in jos la poale
cand nu stiam de ei.
Acolo jos in vale
poienile-s frumoase.
Nu-i stanca pustiita
cum vad eu pe aici.
De jos se vede varful
de argint lucind in soare,
si acolo se ajunge
doar daca poti zbura.
Asa-mi spuneam copile
in valea care plange.
Si vremea mea trecea!

Eu ajungand aicea,
inca mai vad cararea
ce urca peste nori.
Dar mi-a ramas cainta
doar,poate,pana-n zori...