|
agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
|
|
| |||||
| Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
![]() |
|
|||||
agonia ![]()
■ Tabla 669 Contact |
Comentariile membrilor
Vizionări: 1830
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2006-11-21 | [Acest text ar trebui citit în francais] |
Et dieu sut alors qu’il faudrait
une éternité pour créer le vert de tes yeux et la mer. Souvent, ta voix est verte jusqu’au ciel de vols que tu prends, doucement, coupable, et les cachent dans tes poches… parfois, tu m’en fais don, en les écrivant sur une dernière feuille verte C’est alors que tes paroles Me bâtissent La plus lumineuse des étoiles Et que dieu sait qu’il faudra Une éternité Pour créer Le vert de tes yeux Et la mer… Puis, Au coucher du soleil, Il s’habille de nos vers volants, Et sa couleur devient amour
|
||||||||
|
|
|
|
|
|
|
|
|||
| Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate