cred că ora aceasta de fum
ne definește trecerea prin cuvinte

avem nevoie de geometria gândului
în fond cuvintele nu sunt altceva
decat intersectarea planurilor trăirii
cu certitudinea relativității noastre

ne zbatem între secundele
care ne pătrund prin porii spaimei
de a nu înțelege încotro, cum și de ce

mi-e negru abisul în care mă prăbușesc
ori de cate ori
ridic privirea spre tine

am acceptat aceasta taină
care-mi respiră prin sângele greu
o târăsc dupa mine
ca și cum aș purta în pântece
cuvântul

mi-e om, mi-e iarbă, mi-e pasăre
și mi-e tăcerea dintre mine și voi
tristețea acestei ore de fum
ce se va risipi în soarele unei dimineți
care nu-mi aparține...