Noapte am pus peste zi
și-am plămădit timpul;

De-un corn l-am răsucit într-o doară
și-am pipăit genunea....

Iar toate le-am răsturnat mai apoi:
Adâncul peste adânc și-a răsărit înalt,
Înalt peste înalt și s-a deschis albastrul...

- Câte fire de nisip s-au strâns
în căușul genelor!
Boabe de timp, de înalt, de lumină
și toate ferecate într-un ochi
din ochiul înaltului.