Ah,ce-ncinse mi-s pleoapele,
Doamne, ce litoral imens,
Mă trec toate apele,
Singur în acest Miss Univers.

Zeiță a naufragiului ,
spune-mi că nu visez,
Că eu sunt cel plin de răni saline ,
când pe buzele felinelor
e o poftă în exces ,
Iar asfințitul care vine ,
va fi-un festin de amandine.


E cert, respir un aer indecent,
Nisipul mă leagănă turbulent,
Atent, adulmec urme d-estrogen,
Căluțul de mare e în mediul indigen.