În lupta cu timpul am înțeles cum e cusut destinul,
Am înțeles de ce sunt spinii trandafirilor,
Am înțeles rostul încercărilor.
Pesemne tu nici n-ai vrut să cugeți la nimic.

Încerc și-acum să pot să mai trăiesc
Acele clipe albe din tot ce-a fost odată,
Acele semne gri ce încă mi s-arată.
O ultimă-ncercare și-apoi eu mă retrag.

Oare tu nu regreți acea primă iubire plină de viers
Și ritm de dans și nopți cu lună plină,
Și ritm de cântec și clipe de lumină?
Răspund tot eu: tu nu ai sentimente.

P.S.

Dragostea-i o armă ce-n câmp de bătălie
Învinge inamicii cu țeste ascuțite.
Nădejdea îți lipsește și astfel ține minte
Piere și ultima speranță: CREDINÞA.