Frumoasă e valea ce mi se-ntinde în față
poiană în floare, atâta verdeață,
cu parfum copleșitor și zbor de rândunele.
Sunt aici,de-atâția ani între ele.

M-a prins în mreja-i cu-atâta candoare.
Strămutată,chear n-am simțit că mă doare.
Privind mereu acest imens tablou,
de strig mai tare,primesc 'napoi ecou.

De îl iubesc,primesc 'napoi iubire,
fără să-mi ceară ranguri spre citire.
Mă ține-n palma lui,oferindu-mi tot
nu face diferențe,de ești deștept - netot.

Orânduit în veci să mă petreacă,
sunt de-nțeles că fruntea mea se pleacă
în gând cu atâta gratitudine,
căci,am trăit în beatitudine.