Þi-am inhalat tăcerea,
rostită doar în gânduri.
Mi-am umplut pieptul cu ea,
apoi, m-am ghemuit în liniștea ei,
undă ce-ți mângâie fruntea.
Sunt aici, ți-am spus,
evadată din umbrele eternității.
Cu o mișcare a timpului,
mi-ai strâns mâinile.
Pe poarta aerului am intrat
în gândurile tale.
Acum mă-mpleticesc prin ele.
Lasă-mă te rog să adorm la umbra lor,
pulsându-ți prin vene,
odată cu inima.


29 ianuarie 2011