Îngerii n-au loc pe pământ,
Sunt prea timizi și vântul e prea mare
Ca să rostească clipei cuvântare
De-al disperatului avânt.

Îngerii n-au loc nici în cer,
E prea mult fum să zboare pe acolo –
Vărsând reci lacrimi zeului Apollo
Din chipul lor – pe etajer,

Dorind clipa dinamică
S-o simtă pe aripile ușoare
Și din păcate plâng în disperare
Pe aripi de ceramică.