În pădurea mea de gânduri, pe sub ceață, pe sub nori
Picuri magici de lumină au țâșnit cu trupuri goale,
Coborâta noapte-n strună, cu parfumul de migdale,
Duce iz de primăvară cu aripe de cocori.

Cât am așteptat să vină, fără știrea c-or sosi,
Depărtarea din aproape s-a tivit cu-a mea răbdare.
Cu-nfloriri de luminițe, rouă-n floarea de cicoare,
Se întorc din nou prin pâclă alintări în nopți târzii.

În ascunsul meu din piept e o cale de lumină
Ce mă poartă spre copacul din albastrul meu eden,
Însorit fără de soare, sentiment deloc peren,
Sigur în pădurea mea chiar și vara o să vină.