ascuns dincolo de tâmpla unei stele
zborul este un relief din aripi încremenite
cerul însuși îmi pare o umplere cu pene
în culoarea vântului plecat din răsărit
spre nostalgia înserărilor repetate
tristețea este un timp mirositor
ieri îmi fumegă încă în priviri
mâine își zveltuiește coapsele pipăite de nări de hârtie
iar secunda în travaliu lasă dâre pe frunza strânsă
ca un mesaj de adio în vreascurile unei cărări

doar ochii mei întârzie nemăsurat demult
învăluind pâlpâirea unei candele
aprinse la răspântia umerilor unui copil