Aș fi putut să fiu culoare,
Nepieritoare ca o stâncă,
Să mă agăț de fiecare
Motiv ce ne unește încă
Și ne adună împreună.

Aș fi putut să fiu o floare
Aprinsă, mică sau nebună,
Să mă topesc sub clar de Lună
Și să renasc privind la Soare.

Aș fi putut să fiu nimică,
Un praf în vânt sau strop de ploaie,
Iluzie ce se despică
Prin ale vremilor noroaie.

Aș fi putut să fiu de toate,
Dar cel mai potrivit, se pare,
În ale timpului hotare
A fost să fiu doar ce se poate:
Un om, ca altul oarecare.